Requiem pentru erou
Esti mai viu decat tu crezi
Dar ce-ai fost tu nu mai vezi
Nu intelegi ca ai pierdut
Ai pierdut tot ce-ai avut
In padure sunt doar eu
Umbra neagra, suflet greu
Vuiet jalnic si pustiu
Oare-s mort sau mai sunt viu?
Nu te mai gandin-n zadar
Nu-ti mai plange de amar
Taci si-ntinde-te sub crengi
Te vei odihni pe veci
Unde-i visul zamislit?
Unde oare am gresit
De ce soarta-i crud-acum?
Unde sa gasesc un drum
Arde lemnul si trosneste
Ard si eu cu el pe jar
Flacarile-mi ard obrajii
Vinul fierbe in pahar
Fratilor plecam la lupta
Suntem treji in zori de zi
Plang iubitele in poarta,
Mamele pe au lor fii
Strigat, vuiet, geamat surd,
Sabii, coifuri, cai cazand
Trupuri sfartecate crud,
Se zbat pe pamantul ud
Scrumul, jarul si apdurea
Fratii mei de sange iar
Lovesc fierul si securea
De la zei primite-n dar
Caii ard de nerbdare
Freamata adanc pe drum
Vor s-alerge-n goana mare
Sa se piarda-n praf si fum
Nu mai cauta-n trecut
Ai fost dur si de teut
Acum frant, trist, doborat,
Vlaga nu mai ai in trup
Nu pot sa raman, sa plec
Prizonier in propriu-mi cerc
Doar ma zbat, ma chinui, plang
Evadez, dar doar in gand
Un cosmar ce se destrama
Intr-un ceas tarziu de toamna
Lungi suspine, lacrimi, soapte
Dangate de clopot moarte