Inimă și Trup
Sorin Bădulescu
Falsitatea nu-i de mine, unde o să merg
Când am să mor ce o să fie, unde, când, de ce
În tine mă încred aici deși nu te ating
Iar dincolo de tot ce sunt nici timpul nu e timp
Dacă tot ce aud eu iau de bun, sunt de vină
Dacă vorbesc din inimă și trup, nu-i bine
Lumea-mi rostește că e crudă și să-mi ascund trăirea
Rămâne să-mi ucid speranțele, nemurirea
Telefonul sună-n vis
În amintiri, dar eu sunt prins
Și nu răspund că nu mai pot
Desprins de minte, trup și corp
Străin ghidat prin labirint
Emoție ruptă din timp
Imaginea de peste vai
Ce o cunoaștem numai noi
Dacă tot ce aud eu iau de bun, sunt de vină
Dacă vorbesc din inima și trup, nu-i bine
Lumea-mi rostește că e crudă și să-mi ascund trăirea
Rămâne să-mi ucid speranțele, nemurirea