Superoameni

Cum se întâmplă că într-o zi
Nu-ți mai pasă ce-o să creadă
Sunt la fel cum lumea știe,
Ea nu m-a știut vreodată.

Cum se întâmplă să zâmbești
Și atunci când doare tare
Super oameni, super oameni
Care dau și ei eroare.

Dar dacă mama mi-ar fi spus
Că nu-i deloc, deloc de-ajuns
Să am numai iubirea ei
Și c-o s-o caut printre oameni...

Știu că mama mea n-a vrut
Să mă mintă atât de mult
Că o să știu iubirea ei
Când o s-o nasc și eu în oameni mici.

Tot mai des pe contrasens,
Dar ajung tot mai aproape
De același Univers
Unde oamenii sunt fapte.

Drumul cel mai important
Mă va duce tot spre mine,
Cei care rămân în urmă
Mă vor înțelege mâine.