Căţeluş Cu Părul Creţ

Era odată un cățeluş frumos îndrăgostit peste urechi
De-o cățeluşă care nu credea în basme vechi
De-atâta dragoste cățelul avea peri suri
Ne mai vorbind că ce vorbea vorbea deja în versuri

Ca din senin ori de unde apărea
Aveai senzația că pictează când mergea la braț cu ea
Iar cuvintele lui să înțelegi cât erau de grele
Trebuia pe-acelaşi cântar să pui un cer cu stele

Dar toate astea pentru dânsa cântărea un pic
Ea visa la fericire dar nu primea nimic
De unde să ştie ea că fericită ar fi
Numai căutând-o pentru alții ea te va găsi

Şi uite că-ntr-o zi crețului îi spune creața
De vrei să mă cucereşti îmi aduci rața
Te duci acolo pac pac ai deschis lăcata
Rața ai băgat-o-n sac mi-o aduci şi gata

Cățeluş cu părul creț fură rața din coteț
El se jură că nu fură dar l-am prins cu rața-n gură

Şi încă o dată

Dar la moment acum faptele sunt mai mărețe
Sătulă-i cățeluşa de vorbe ca de mere pădurețe
Cățelul încrezut în sine-şi pregăteşte saltul
Ştiind că dacă nu-ncearcă el o să-ncerce altul

Pe alocuri focuri îl încearcă des dar trec pe lângă
În dreapta inima i se bate de fapt e-n partea stângă
Iubirea-i rea se pare dar totuşi dulce e
Uitând o clipă când s-o fi născut şi pentru ce

Cu cât mai multă noapte e cu-atât mai multă lună
E mare riscul dar şi cățeluşa e bună bună
Sosind la locul cu pricina senzația-i sprintenă
Având nevoie el de probleme ca agricultura de grindină

Numai că din păcate socoteala cum se spune
Cu cea de-a casă aia din târg nu se suprapune
De unde să ştie el că rața o să-i arate
Ce-nseamnă să deții centura neagră la karate

Cățeluş cu părul creț ia bătaie în coteț
El se jură că în viață nu mai calcă pe la rață