Prea târziu

După ani de agățat priviri de tavan
Și luat doruri la numărat
Învârtit mereu între-aceiași pereți
În același deșert nemișcat
Mă voi transforma în statuia
Nudă a unui delir
Peste generații mă veți găsi
Îmi veți acorda îngrijiri

Va fi oricum mult prea, mult prea târziu
Voi fi strivit de tăcere
Cum e să fii n-am să, n-am să mai știu
Și nu voi avea nicio părere
Dar voi zâmbi mereu cu ochii goi
Indiferent ce-ați face voi

Zece mii de pași în jurul unui ambuteiaj
De visuri și agonii
Dezarticulând cuvinte ce nu-mi mai plac
Într-un arhipelag de beții
Cred că mă transform în statuia
Ecvestră a unui delir
Peste generații mă vei găsi
Și-ai să mi-amintești să respir

Va fi oricum mult prea, mult prea târziu
Voi fi strivit de tăcere
Cum e să fii n-am să, n-am să mai știu
Și nu voi avea nicio părere
Dar voi zâmbi mereu cu ochii goi
Indiferent ce-ați face

Dar voi zâmbi mereu cu ochii goi
Indiferent ce-ați face
Dar voi zâmbi mereu cu ochii goi
Indiferent ce-ați face
Indiferent ce-ați face voi
Indiferent ce-ați face
Indiferent ce-ați face
Indiferent ce-ați face